Evadarea

Niciodată nu am ieșit din ea…dar acum am făcut-o și nu regret nimic.

Am fost crescută de mică în sânul bisericii, dar acum 2 ani am descoperit-o cu adevărat. Știam ce înseamnă să fii un ortodox, dar nu știam ce înseamnă să fii un tânăr ortodox…

Eram foarte timidă și așa am ajuns să îmi creez o „bulă” în care mă simțeam în siguranță față de restul lumii, gândindu-mă că o să îmi fie mult mai bine așa. Căutam, dar nu găseam tineri ca și mine, care să mă înțeleagă, care să știe cât de importantă este Sfânta Liturghie pentru mine și de ce nu pot ieși în parc duminică dimineață. La școală, dacă încercam să vorbesc, nu mă asculta nimeni…toți fugeau de ortodoxie. Dar Dumnezeu nu m-a lăsat, nu mi-am pierdut speranța, iar cei pe care îi căutam erau aproape de mine, dar trebuia să mai treacă puțin timp până să ne întâlnim.

Vara trecută ne-am întâlnit…atunci nu mi-am dat seama, dar se pare că Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciuni. Ne-am întâlnit într-o tabără. Eram foarte timidă și îmi era frică să intru în discuție cu ei și preferam să rămân în bula mea, dar am ieșit. Am început să vorbim, am ajuns să îi cunosc pe fiecare, dar cel de care m-am apropiat imediat a fost părintele, nici acum nu știu cum, dar îl simțeam ca pe un tată. Se pare că în acea tabără mi-am descoperit a doua familie!

Aceștia suntem noi… ATOR BM! Sunt cu ei de 6 luni, dar parcă îi cunosc de o viață. M-au ajutat să ies din bulă, să văd cum e lumea și să nu îmi fie frică de dezamăgiri…ele trec și momentele frumoase mă fac să le uit. Facem multe lucruri împreună și încercăm să le arătăm celorlalți că generația noastră nu este pierdută. M-au învățat cum să mă bucur de fiecare moment din viață, dar cel mai important mi-au arătat cât de frumos este să fii un tânăr ortodox!

Toți îmi sunt foarte dragi, fiecare are un loc în sufletul meu, dar pe 3 dintre ei i-am văzut altfel…și se pare că și ei m-au văzut așa. L-a început nu am crezut că mă voi atașa de ei, mă gândeam că atât eu cât și ei vom fi reci și nu ne vom apropia, ei bine se pare că m-am înșelat și de ei m-am apropiat cel mai mult. Mi-au arătat ce înseamnă iubirea și că niciodată nu voi fi singură, iar ei îmi vor fi alături ca să împărțim atât lucrurile bune, dar și pe cele rele și le mulțumesc!

De fapt, tuturor le mulțumesc că fac parte din viața mea și că împreună avem o tinerețe frumoasă, o tinerețe în Hristos! Să ne rugăm să ne ajute Domnul să rămânem așa uniți și să putem să le arătam și altora din tinerețea noastră!

Ei bine, ei sunt evadarea mea din această lume…când sunt cu ei, timpul zboară prea repede, orele par minute, iar minutele secunde…dar revederile noastre sunt mai dulci de fiecare dată, iar acesta cred că e sentimentul tuturor!